Sfintii Sava si Teodosie cel Mare

Ocrotitorii caminului

Deoarece credem că este necesar sa avem grijă atât de trupul ci și de sufletul locatarilor, ne-am ales ca ocrotitori pe Sfintii Sfintii Sava si Teodosie cel Mare.

Mare luminător şi stâlpi ai Ortodoxiei în Răsărit

Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit

S-a făcut vestit până atunci necunoscutul sat Mutalaska din Capadocia, din pricina naşterii întru el a acestui soare strălucitor al Ortodoxiei tuturor timpurilor şi locurilor.
Părinţii lui s-au numit Ioan şi Sofia, în vârstă fiind de opt ani, el şi-a lăsat casa şi părinţii şi s-a tuns monah în obştea monahală din apropiere, numită „a lui Flavian. ” După zece ani, el s-a srămutat la mânăstirile Palestinei, unde cel mai mult a rămas în Mânăstirea Sfinţilor Eftimie cel mare (vezi pomenirea lui la 20 ianuarie) şi Teoctist.
Străvăzătorul Eftimie a prorocit tânărului monah Sava că va să se facă monah mare şi vestit între monahi şi dascăl monahilor şi că va întemeia o lavră mai mare decât toate celelalte ale vremii lui.
După moartea marelui Eftimie, Sfântul Sava s-a retras la pustie, unde a vieţuit vreme de cinci ani ca sihastru într-o peşteră arătată lui de un înger al Domnului.
Mai apoi, după ce a crescut şi s-a desăvârşit întru călugăreasca vieţuire, în jurul lui au prins a se strânge, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, mulţime de suflete ce însetau după viaţa duhovnicească. Curând numărul monahilor a fost atât de mare încât a fost nevoie să se zidească mânăstire largă şi mulţime de chilii. Au venit la el şi fraţi din depărtata Armenie şi pentru aceştia Sfântul a rânduit o peşteră aparte, în care aceştia să poată asculta dumnezeieştile slujbe în limba armeană.
Murind tatăl lui, vârstnica lui maică Sofia a venit la el, iar fiul a tuns-o pre maică întru îngerescul chip, rânduindu-i o chilie depărtată de mânăstire, unde Sofia a trăit întru sfinte rugăciunui şi nevoinţe până la moartea ei.
Acest mare sfânt a îndurat mulţime de atacuri drăceşti din toate părţile: din partea celor de aprope ai lui, de la eretici şi de la diavoli. Dar el a ieşit biruitor, deasupra tuturora: asupra celor de aproape, prin bunătate şi toleranţă; asupra ereticilor, prin neabătuta mărturisire a adevărului credinţei ortodoxe; iar asupra dracilor, chemând statornic Numele lui Hristos şi însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci.
El a avut mai cu seamă de luptat cu demonii la Muntele Castellium, unde a întemeiat o a doua mânăstire.
Cu totul, Sfântul Sava cel sfinţit a întemeiat şapte slăvite mânăstiri.
El şi cel aproape concetăţean cu el, Sfântul împărat Teodosie cel mare, sunt socotiţi a fi cei mai mari luminători şi stâlpi ai Ortodoxiei în Răsărit. Ei au corectat greşelile împăraţilor şi patriarhilor în probleme privitoare la Sfânta credinţă şi au slujit tuturor ca pildă de viaţă sfântă şi smerită care atrage asupra ei puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu.
După o viaţă îndelungată de nevoinţe aspre dar rodnice, Sfântul Sava cel sfinţit a intrat întru veşnica odihnă la anul 532, în vârstă fiind de nouăzeci şi patru de ani.
Printre multele lui lucrări minunate, să o pomenim măcar pe aceea că el este alcătuitorul primei rânduieli a Slujbelor din Sfintele mânăstiri, cunoscută acum pretutindeni în lume drept Tipicul ierusalimitean.

https://doxologia.ro/sfantul-cuvios-sava-cel-sfintit

Începătorul vieții de obște din Palestina

Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare

Sfântul Teodosie a fost primul întemeietor al mânăstirilor cu viaţă de obşte. El s-a născut în Capadocia, în satul Mogarion [Mogarissus] din părinţi binecredincioşi.
Pe când era copil a mers la Sfântul Simion Stâlpnicul care l-a binecuvântat şi i-a prorocit mari daruri duhovniceşti.
Luând o cădelniţă în care pusese cărbune şi tămâie fără ca să le aprindă, el merse să caute un loc de mănăstire, şi se opri acolo unde cărbunele se aprinse singur. Acela fu locul în care el îşi întemeie mânăstire cu viaţă duhovnicească. Curând în jurul lui se adunară mulţime de monahi din felurite neamuri. El clădi câte o mânăstire fiecărei limbi, astfel încât, la aceleaşi timpuri, se înălţau spre Dumnezeu rugăciuni în limbile grecească, georgiană, sau armeană.
Dar în zilele rânduite pentru primirea Sfintei împărtăşiri, toţi monahii se adunau în biserica cea mare unde nu se slujea decât în greceşte. Ei aveau cu toţii la un loc masa, avutul, pocăinţa, lucrarea, răbdarea, şi nu de puţine ori – foamea.
Teodosie era un model înalt de viaţă duhovnicească pentru toţi monahii; model de lucrare, de rugăciune, de postire, de priveghere şi de toată virtutea creştinească. Dumnezeu îi dăruise darul facerii de minuni prin care vindeca bolnavii, apărea de faţă de la mari depărtări, îmblânzea fiarele sălbatice, cunoştea viitorul şi înmulţea vinul şi pâinea. El avea rugăciunea pe buze zi şi noapte.
El a adormit cu pace la anul 529 după Hristos, în vârstă de o sută şi cinci ani.

https://doxologia.ro/sfantul-cuvios-teodosie-cel-mare-incepatorul-vietii-calugaresti-de-obste-din-palestina

De ce i-am ales pe Sfinții Sava si Teodosie cel Mare?

Sfântul Sava cel sfinţit a întemeiat şapte slăvite mânăstiri. El şi cel aproape concetăţean cu el, Sfântul împărat Teodosie cel mare, sunt socotiţi a fi cei mai mari luminători şi stâlpi ai Ortodoxiei în Răsărit.

Teodosie era un model înalt de viaţă duhovnicească pentru toţi monahii; model de lucrare, de rugăciune, de postire, de priveghere şi de toată virtutea creştinească. El avea rugăciunea pe buze zi şi noapte.